Suntem obișnuiți să asociem antreprenoriatul cu succesul financiar, dar realitatea este că mulți antreprenori stau mai prost financiar decât colegii lor care au ales un job sigur.
Realitatea dură a startup-urilor este că majoritatea eșuează. Minoritatea care rămâne supraviețuiește, dar doar o mică parte ajung să fie succese răsunătoare.
Media ne arată o selecție de povești de succes notorii sau fraude celebre. Rareori vedem antreprenorii cu un succes moderat sau care eșuează în liniște. Astfel, e ușor să crezi că toți antreprenorii au succes financiar.
Majoritatea antreprenorilor nu urmează nici sfatul “profit-first” de a-și plăti salarii la nivelul pieței și de a-și lua lunar un procent ca și profit. A lua profit sau a fi plătit la nivelul pieței este și o imposibilitate tehnică pentru fondatorii de startup-uri care primesc investiții externe; investitorii de tip VC te finanțează să crești și să devii următorul mare succes, nu să scoți profit din companie.
Ca rezultat, antreprenorii se plătesc mai prost decât ar fi plătiți dacă s-ar angaja la o companie mare, nu generează profit pentru mult timp și deseori afacerile lor eșuează. Chiar și când afacerea supraviețuiește, generarea unei marje suficiente pentru ca antreprenorul să-și ia un salariu peste nivelul pieței și să-și distribuie profit durează mult timp.
Afacerile trec și prin cicluri, iar când vremurile sunt grele, antreprenorul este adesea primul care își reduce salariul sau renunță la profit; asta e ceea ce Simon Sinek numește “liderii mănâncă ultimii” și este o necesitate pentru ca afacerea să supraviețuiască și să poată prospera când ciclul se schimbă. Companiile mici nu au mii de angajați din care să dea afară în timp ce își plătesc bonusuri pentru manageri.
Optimismul este o precondiție a antreprenoriatului, așa că atunci când fondatorii se confruntă cu vremuri grele sau un eșec complet al companiei lor, sunt irațional de optimiști despre viitor și refuză să renunțe; ca și jucătorii la jocuri de noroc, sunt siguri că succesul e după colț.
Dacă business-ul reușește, au un potențial substanțial de câștig care compensează toți anii de efort, dar asta nu e garantat.
Pe de altă parte, oamenii care aleg să aibă un job stabil câștigă mai mult pentru o perioadă lungă de timp și au un echilibru mai bun între viața profesională și cea personală.
Dacă își gestionează bine finanțele, angajații pot economisi bani în fiecare lună, își pot crește contul de economii și pot investi mai devreme în cumpărarea unei case. Nu au același potențial de mare câștig pe care îl are un antreprenor, dar rezultatul lor este mai predictibil; până în momentul în care antreprenorul ajunge la un succes răsunător, averea angajaților generată din randament este net superioară.
Nu ar trebui să începi o afacere dacă scopul tău principal este să faci bani și să ai o viață fără stres. Ar trebui să începi o afacere dacă vrei autonomie completă și ai o dorință totală de a construi o afacere.
Cunoaștem antreprenori inteligenți care au muncit neobosit timp de 20 de ani și, după a treia afacere eșuată, sunt financiar în același loc în care erau când au început. Din punct de vedere financiar, costul de oportunitate pierdut în comparație cu alegerea unui job este enorm, dar asta a fost pasiunea lor și nimeni nu i-ar fi putut convinge să nu pornească o afacere.
Dacă începerea unei afaceri nu e pentru tine, nu te simți vinovat; ai mers pe drumul sigur, iar valoarea netă a averii tale va arăta această recompensă. Freelancing-ul poate fi o opțiune, dar vom scrie un articol separat pe această temă.