În cele trei articole anterioare din această serie, am discutat despre cum să economisești bani, despre siguranța pe termen scurt pentru care ar trebui să economisești și despre primul pas important în investiții: bursa. Acum, vom continua cu următorii pași în strategia de construire a averii: diversificarea. Pe lângă banii în cont și acțiunile pe care le deții, principalele lucruri cu care poți diversifica sunt obligațiunile și imobiliarele. Vom vorbi mai întâi despre obligațiuni, iar în articolul următor vom acoperi partea imobiliară.
Cu strategia ta bazată pe ETF-uri pe bursă, ești deja relativ bine diversificat și, teoretic, lichid, deoarece poți vinde acțiuni oricând. Totuși, având în vedere că piața este volatilă, unele zile (sau unii ani) ar putea fi mai buni decât alții pentru a-ți vinde acțiunile. Așa că, dacă planifici să ai lichidități la un anumit moment, obligațiunile sunt o modalitate excelentă de tranziție.
În primul rând, ce sunt obligațiunile? Companiile sau guvernele emit obligațiuni, iar tu, ca deținător de obligațiuni, oferi companiei sau guvernului practic un împrumut cu dobândă fixă; la scadență, emitentul obligațiunii plătește principalul și dobânda. Acestea au diferite durate și randamente în funcție de momentul în care au fost emise. Obligațiunile pot fi tranzacționate și pe piața secundară în orice moment, deci deținătorul nu este blocat să le țină până la scadență.
Așadar, spre deosebire de piața de acțiuni, procentul în valoare nominală câștigat al obligațiunii la scadență este garantat, bineînțeles, atâta timp cât entitatea care emite obligațiunea nu dă faliment. Din acest motiv, în acest articol, luăm în considerare doar titlurile de stat, în special cele americane, deoarece guvernul SUA nu poate da faliment (sau avem probleme mult mai mari decât economiile noastre). Titlurile de stat din România sunt și ele o opțiune foarte bună, însă pentru acestea riscul de inflație este mai mare (gândește-te ce se întâmplă dacă cursul EUR ajunge la 6 lei).
În medie, obligațiunile vor avea întotdeauna un randament mai mic pe termen lung decât piața de acțiuni dintr-un motiv simplu: sunt practic fără risc. Dacă ai o investiție garantată fără risc și o investiție cu oarecare risc, investiția mai riscantă trebuie să aibă un randament mai mare pentru a fi luată în considerare de un investitor.
Deci, dacă planifici să ai nevoie de lichidități în 10 ani, poți începe să vinzi acțiuni și să cumperi obligațiuni periodic (preferabil cu o dată de scadență apropiată de momentul în care planifici să lichidezi). Obligațiunile de stat pot avea diverse randamente în funcție de rata dobânzii din momentul în care au fost emise, dar, la fel ca și în cazul acțiunilor, dacă le cumperi regulat, vei obține în medie un preț bun.
Singurul lucru care lucrează împotriva ta cu obligațiunile este inflația; dacă deții o obligațiune care oferă 3% în timp ce inflația este 2%, faci un profit net de 1%; totuși, dacă inflația crește la 4%, aceeași obligațiune îți aduce o pierdere de 1%; de asemenea, cât timp inflația este 4%, guvernul va vinde obligațiuni noi cu randament de 5%, așa că vânzarea obligațiunii de 3% pe piață va trebui făcută cu discount. De asemenea, unele piețe, inclusiv cea americană, oferă TIPS (Titluri de Trezorerie Protejate împotriva Inflației), care, după cum sugerează și numele, au randament variabil bazat pe inflație.
Astfel, poți echilibra investițiile în acțiuni cu obligațiuni, cu o balanță în favoarea acțiunilor cât timp ești tânăr și înclinând spre obligațiuni pe măsură ce te apropii de pensionare; acest lucru se numește “alocarea activelor în funcție de vârstă”.
În concluzie, obligațiunile sunt similare cu investițiile pe bursă și sunt o modalitate ușoară de diversificare, în special pentru a planifica lichiditatea. Data viitoare, vom acoperi diversificarea în imobiliare, care merită propriul său articol.